Lacomia pierde omenia

Am pus un titlu la acest articol din blog, lacomia pierde omenia, in urma unor experiente avute cu o persoana cu care am colaborat.
Nu a fost o colaborare de lunga durata, datorita comportamentului sau, iar din cele scrise sper sa se traga o concluzie de catre fiecare.
Si incerc sa detaliez o intamplare care s-a petrecut cu ceva timp in urma.
De ce scriu tocmai acum?
Deoarece am facut recent o deplasare catre Olanda cu un amic si in urma discutilor avute mi-am reamintit de cele intamplate cu respectiva cunostinta la care vreau sa fac referire.
I-am si zis amicului meu ca o data ajuns acasa am sa postez in blog cele intamplate pentru a intelege fiecare ca doar nu banii ne ghideaza in viata, ci si omenia.

Deci, la inceputurile deplasarilor mele, mergeam catre Germania impreuna cu unul si cu altul pentru a-i ajuta sa-si procure cate o masina. In urma deplasartilor facute, aduceam rulote in tara pentru un prieten.
Persoana respectiva aducea rulote pentru comercializare, iar de multe ori deplasarile le faceam impreuna.
Intr-o buna zi, la intrare un Ungaria, m-a rugat sa-i dau un euro pentru vinieta, deoarece el nu avea bani  marunti, stiindu-se ca restul primit in acea perioada era in forinti.  Am mai avut doua monezi si bineinteles ca i-am dat una, dupa ce am achitat vinieta pentru mine.
A urmat drumul, dupa care am ajuns in Germania la un hotel gen Formula 1, am achitat camera si dimineata ne-am trezit sa continuam ceea ce aveam in program.
Fiind un automat cu fise pentru cafea la receptia hotelului respectiv si neavand schimbat suma necesara pentru a o introduce in aparat, l-am intrebat daca are cumva 50 de centi sa pot lua o cafea.
A avut, mi-a dat, am baut cafelele dupa care ne-am deplasat fiecare la masina lui.
Pe scurtul drum pana in parcare, mi-a amintit ca am sa-i dau 50 de centi.
Reactia mea a fost urmatoarea:
– Ba chiar esti prost? Tu ai sa-mi da-i mie 50 de centi. Ai uitat ca ieri ti-am dat un euro?
I-am replicat chiar faptul ca nici nu ma mai  gandeam la acel euro, dar totodata i-am zis ca pentru comportamentul lui, acum chiar ca vreau sa-mi de-a acea diferenta de 50 de centi.

Iar ca sa inteleaga multi ce inseamna sa fi avar si lacom de bani, mai scriu inca o mica discutie avuta cu respectivul.
Am avut in masina, la un moment dat, doua persoane cunoscute din Craiova care au mers in Germania pentru achizitionarea de masini.
In timpul deplasarii am fost sunat de cunostinta mea si intrebat ce mai fac.
I-am zis ca ma deplasez catre Germania cu doi amici si incerc sa-i conving sa-si i-a si cate o rulota ca tot fac drumul respectiv.
Care a fost reactia lui?!
– Nu te mai duce ba cu toti sa vada de unde luam noi rulote…
Am facut o pauza, dupa care i-am replicat ca sa stea linistit, ca este loc sub soare pentru toti.
Deja gandurile mele erau ca este prea absurd sa am o asemenea cunostinta care sa gandeasca doar si numai la el.

Din acea zi, am incercat incet-incet sa inchei relatia cu respectivul, deoarece felul lui de a fi nu puteam sa-l accept la nesfarsit.
Atat de lacom dupa bani, incat sa fie totul doar pentru el, sa nu mai afle nimeni de unde se poate achizitiona o rulota sau mai stiu eu ce, chiar ca este de neimaginat.
Si nu este singurul, fiindca cunosc destule persoane care nu ti-ar da o adresa, nu te-ar indruma intr-un fel, gandind ca nu cumva sa faci tu ceea ce fac ei.
Si daca stau bine sa analizez, exista multi care au fost cu mine sa-si achizitioneze o rulota si dupa care au devenit “profesionisti” pentru a aduce rulote in tara.
Bravo lor!

Inchei prin a scrie ca morala o poate concluziona fiecare cititor, in functie de caracterul pe care-l detine.
Toate bune tuturor!
Lacomia pierde omenia

Lasa un raspuns

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.